Stratul de ozon și impactul CFCs

Dicționar

CFC = clorofluorocarburi 

HCFC = hidroclorofluorocarburi

Halon = compus chimic folosit în stingerea incendiilor, ce conține brom, fluor și unul sau doi atomi de carbon

__________________________________________________________________________

     CFCs sau clorofluorocarburile sunt substanțele emise de produsele pe care le folosim în viața de zi cu zi, precum frigiderele, aerul condiționat, chiar și fixativele pentru păr. Dar v-ați întrebat vreodată dacă aceste lucruri ce nouă ne aduc confort și ne satisfac nevoile afectează consistența stratului de ozon?

     Stratul de ozon (O₃) este prima victimă a acestor substanțe ce pe pământ nu sunt nocive, dar în stratosferă au un alt impact. În primul rând, stratul de ozon este foarte important pentru planetă și sănătatea noastră. Acesta e un gaz albăstrui compus din 3 atomi de oxigen. Apare în mod natural în atmosfera Pământului, acolo unde protejează suprafața de razele ultraviolete (UV) periculoase. Cele mai mari concentrații ale sale sunt situate la 32 km deasupra suprafeței Pământului, iar la acea înălțime, ozonul absoarbe radiațiile UV trimise de Soare. Fără acest strat, pământul de pe Terra ar fi sterilizat și viața așa cum o știm nu ar mai fi posibilă.

     Încă din anii 1950, cercetătorii au început să măsoare concentrațiile de ozon deasupra Antarcticii, astfel descoperind primele indicii că există o problemă în stratul de ozon. În anul 1985, oamenii de știință au descoperit o pierdere masivă de ozon, o porțiune de 40% dispărând și au constatat că situația se agrava în fiecare an.

     Din cauza acestei probleme ce îi îngrozea pe cercetători, în 1986, Dr. Solomon zboară spre Antarctica alături de alți savanți pentru a investiga gaura apărută în stratul de ozon. Anumiți oameni de știință au lansat baloane și avioane speciale pentru a măsura cantitatea de ozon, alții au luat măsuri de pe sol. După numeroase cercetări, toți au ajuns la aceeași concluzie și anume CFCs reprezentau cea mai mare problemă.

     Așa cum am mai menționat, CFCs nu sunt dăunătoare pe pământ, dar odată ajunse în stratosferă, soarele le descompune în atomi de clor. Acești atomi se leagă cu moleculele de ozon pentru a rezulta oxigen și monoxid de clor. Apoi atomii de oxigen liberi se ciocnesc de atomii de clor, eliberându-i pentru a distruge mai multe molecule de ozon, creând astfel o reacție în lanț. Din păcate, cel mai mare și periculos factor în ceea ce privește rapiditatea cu care stratul de ozon este distrus este reprezentat de durata de viață a CFC-urilor. Acestea trăiesc între 50 și 150 de ani în atmosferă, ceea ce înseamnă că de fiecare dată când sunt utilizate mai multe CFC-uri, acestea se ridică înspre atmosferă, cantitatea nouă se adaugă la cea deja existentă, motiv pentru care stratul de ozon este distrus într-un ritm alarmant.

     În 1987 nivelul de ozon a scăzut cu 50%, astfel că la 16 septembrie 1987, zi cunoscută și sub numele de Ziua Internațională pentru Protecția Stratului de Ozon, a fost convenit Protocolul de la Montréal, un tratat internațional conceput pentru a proteja stratul de ozon prin eliminarea treptată a producției de numeroase substanțe care sunt responsabile de epuizarea stratului de ozon. Ca urmare a acordului internațional, gaura de ozon din Antarctica se reface încet. Proiecțiile climatice indică faptul că stratul de ozon va reveni la nivelurile din 1980 între 2040 (în mare parte a lumii) și 2066 (peste Antarctica).

     De la intrarea în vigoare a Protocolului de la Montreal, concentrațiile atmosferice ale celor mai importante clorofluorocarburi și hidrocarburi clorurate aferente fie s-au echilibrat, fie au scăzut. Concentrațiile de halon au continuat să crească, deoarece halonii stocați în prezent în stingătoare sunt eliberați, dar rata lor de creștere a încetinit și se așteaptă ca abundența lor să înceapă să scadă până în 2025. În contrast, concentrația de HCFC a crescut drastic, cel puțin din cauza mai multor utilizări (de exemplu, utilizate ca solvenți sau agenți de refrigerare), CFC-urile au fost înlocuite cu HCFC.

     Datorită Protocolului de la Montreal, emisiile de CFC au fost reduse, iar gaura din stratul de ozon va fi refăcută, după spusele specialiștilor, până în anul 2066.

Redactor: Ioana Stănculescu

Fotograf: David Popescu